Începutul.

Totul a început în toamna lui 2015, dintr-o întâmplare. Un prieten foarte bun și-a cumpărat o rulotă pentru job și, cum nu avea nevoie de ea o perioadă, a propus să o scoatem din București pentru o noapte. Era octombrie, destul de frig, eram patru oameni și o rulotă și am pornit spre mare. Am parcat-o undeva între Mangalia și Saturn, la 5 metri de mal, pe plajă.

A durat o veșnicie să ne prindem cum trebuie priponită, echilibrată, cum funcționează apa, căldura, curentul, wc-ul. S-a făcut noapte, s-a făcut frig – era octombrie – am intrat cu toții înăuntru, deși nu aveam loc decât dacă unii dintre noi stăteau pe pat pentru ca alții să poată sta în picioare. Ne-am amintit de camerele mici de cămin, am băut o bere și am dormit toți într-un pat, cu soba dată la maxim, întrebându-ne de ce nu suntem în altă parte.

Am aflat a doua zi de dimineață, când, la lumina zilei, ne-am dat seama că am dormit în cel mai frumos peisaj posibil, la câțiva metri de mare, cum nu am fi găsit nici la hotelurile cu multe stele. Am deschis ușa și de afară a intrat aer curat cu miros de apă sărată și soarele cald de toamnă care deja apucase să încingă nisipul.

Era încă frig, dar ne-am petrecut toată ziua în fața rulotei, cu mic dejun gătit și mâncat în tihnă și cafea la ibric.

Când am ajuns înapoi la București, am decis că nu ne-am fi putut petrece weekend-ul mai frumos.

Atunci a încolțit pentru prima oară ideea de a ne cumpăra o rulotă pentru vacanțe. Dar decizia a venit abia un an mai târziu.

Am fost tot timpul genul de călători care au preferat cortul hotelului când acest lucru era posibil – sau hostel și mai târziu Airbnb – pentru călătoriile în alte țări. Și care au preferat mereu să stea câteva zile în plus undeva decât să plătească un hotel mai bun.

Dar cortul și hostelul au devenit nepractice în momentul în care am aflat că sunt însărcinată.

Ne-am cumpărat rulota când Gruia avea 2 săptămâni. A fost un Kip SunLine 440. Micuță, cu un singur pat, pentru că Gruia dormea în landou.

Și am plecat pentru prima oară cu ea o săptămână mai târziu, undeva în luna august 2016. Gruia avea 3 săptămâni.

Am plecat pentru un weekend, dar am stat o săptămână și jumătate, până când o obligație de job ne-a adus înapoi la București.

Ne-am întors convinși că nu vrem să mai călătorim altfel.

Un an – dar și multe vacanțe – mai tîrziu, am început, însă, să simțim nevoia de a călători mai mult. Cu rulota, cel mai simplu este să stai într-un singur loc, preferabil camping. Și din motive legale (este interzisă parcarea unei rulote în afara zonelor amenajate, regulă care poate fi “ocolită” în România, dar nu și în alte țări), dar și din motive ce țin de mobilitate – este destul de complicat să strângi totul din rulotă, să o agăți de mașină și să pleci cu ea o dată la două zile, ca să vezi mai multe locuri.

Și uite așa a apărut gândul unei autorulote.